Fabrizia Pons – Povestea din scaunul fierbinte a copilotului de raliu

 

Fabrizia Pons – consider ca am calitatile necesare cu atat mai mult cu cat le-am testat si acasa

Subestimati adesea de cei care nu cunosc in profunzime aceasta lume, copilotii reprezinta o componenta vitala in angrenajul oricarei echipe de raliuri. Ea sau el pot sa faca diferenta intre victorie si infrangere, iar responsabilitatea aproape invizibila ce apasa pe umerii lor este uriasa.

In cadrul celor mai reusite colaborari dintre pilot si copilot – de-a lungul unui sezon competitional – acestia ajung sa petreaca impreuna mai mult timp decat acorda partenerului de viata si familiei. Cu toate acestea, copilotul ramane un personaj in umbra, ocolit de atentia presei, poate si din cauza complexitatii rolului pe care il joaca. In lumea sportului, sunt putini cei care se apropie atat de mult de miezul actiunii pentru a-si asuma un rol decisiv in obtinerea victoriei si care – totusi – sunt departe de obtinerea recunoasterii pe care o merita.

Viata de copilot include ore lungi de activitate, indiferenta din partea mass-media si – nu in ultimul rand – “calatorii” pe drumuri greu de imaginat alaturi de un pilot deseori temperamental si capricios. Si cum toate suna ingrozitor pentru o fisa a postului, se naste imediat si intrebarea. De ce o fac?

Una din persoanele cele mai potrivite pentru a raspunde la aceasta intrebare este Fabrizia Pons. Vicecampioana mondiala in 1982 si castigatoare a cinci etape de campionat mondial, patru alaturi de Michele Mouton si una alaturi de Piero Liatti, Fabrizia se pregateste in aceste zile pentru o noua aventura: participarea in Winter Rally Covasna Metalubs, alaturi de conationalul ei Alberto Battistolli. Am avut sansa sa o cunosc in Raliul Sanremo din 1997, atunci cand ar fi trebuit sa-si adauge inca o victorie in palmaresul mondial. N-a fost sa fie, pentru ca David Richards – managerul echipei Prodrive Subaru – le-a cerut lui Piero Liatti si Fabriziei Pons sa incetineasca si sa cedeze victoria echipajului format din Colin McRae si Nicky Grist, ultimii doi fiind la momentul respectiv in lupta pentru titlul mondial in competitia pilotilor.

Fabrizia Pons
Piero LIATTI și Fabrizia PONS la bordul mașinii Subaru Impreza WRC în Raliul Cataluniei 1997 Foto: Subaru Prodrive

“Nu este chiar atat de rau,” spunea zambind Fabrizia. “Dar este o munca destul de grea. Cred ca planificarea si organizarea impecabila din interiorul masinii au fost doua dintre elementele care m-au atras. Si consider ca am calitatile necesare cu atat mai mult cu cat le-am testat si acasa, acolo unde m-am bucurat de doi copii minunati si uneori neastamparati.”

“Este o bucurie sa lucrez alaturi de Piero, colaborarea noastra bazandu-se pe respect profesional si incredere totala. Sincera sa fiu, daca n-ar exista incredere intre pilot si copilot, raliurile ar fi mult mai lente!”

Si pentru ca am ajuns la incredere, trebuie sa admitem faptul ca un pilot de raliuri nu isi poate desfasura activitatea fara copilot. Pregatirile pentru un raliu incep cu mult inaintea startului, atunci cand o mare vastitate de probleme ies la suprafata. Ma refer aici la intelegerea unui regulament suficient de complicat, la insusirea primelor informatii despre traseu si probele speciale, pregatirea recunoasterilor si – cel mai important – asigurarea unui cadru in care pilotul sa nu aiba niciun fel de griji. Daca trebuie, copilotul va fi secretara, companion sau majoreta, astfel incat pilotul sa se poata concentra in totalitate asupra unui singur element: pilotajul. Cel pe care copilotul nu-l face aproape niciodata, chiar daca vorbim de o activitate inclusa in insasi denumirea meseriei sale. In raliuri, atunci cand lucrurile merg conform planului, pilotul este singurul care are grija volanului.

Asta nu inseamna ca un copilot nu este intr-o legatura indisolubila cu volanul. Dimpotriva, se poate vorbi de un al saselea simt. Desi nu se afla la volan, el simte modul in care evolueaza masina si cat ii este de greu pilotului sa o controleze. “Daca intelegi mersul lucrurilor ajungi sa stii daca lucrurile merg bine sau rau. Iar aici este momentul in care copilotul poate veni in ajutorul celui aflat la volan,” spune Fabrizia.

“Intocmirea notitelor reprezinta un exercitiu care tine mult de personalitate. Fiecare copilot are pareri diferite despre modul in care poate condensa in cateva cuvinte si simboluri imensitatea informatiilor primite de la pilot in timpul recunoasterilor. Este o forma de scriere prescurtata in care vom gasi repere, semne, intersectii, distante si viraje, toate folosite pentru a defini cat mai bine un singur element: directia.”

“La finalul recunoasterilor, atunci cand se pot aduna cateva sute de pagini de notite, copilotul este cel care se va ocupa de rescrierea lor atenta, astfel incat sa poata fi citite cu o viteza care uneori ridiculizeaza pana si comentatorii curselor de trap! Carnetul de notite ajunge astfel la dimensiunile unui volum care inghesuie in paginile sale toti kilometri de proba speciala. Nu de putine ori, un singur kilometru ocupa o pagina intreaga!”

Michèle MOUTON și Fabrizia PONS la bordul mașinii Audi Quattro în Raliul Acropolis din 1982 Foto: Audi

Fabrizia Pons va lua startul la Covasna Winter Rally in acest weekend.

 

Viteza la care citeste copilotul depinde de viteza masinii si de cantitatea de informatii pe care poate sa o retina pilotul. Majoritatea copilotilor citesc cu un viraj inainte dar – in cazul exceptional al unor special foarte rapide – se poate ajunge chiar si la doua viraje inainte. Pentru cei mai putin familiarizati cu lumea raliurilor, asta insemna ca in timp ce negociaza un viraj, pilotul primeste informatia despre virajul pe care il va negocia dupa ce va trece si de virajul urmator.

Acest lucru face ca, in timpul raliului, copilotul sa se transforme intr-un fel de jongler, capabil sa se concentreze asupra mai multor lucruri in acelasi timp. Spun asta pentru ca in afara dictarii propriuzise, copilotul arunca din cand in cand cate o privire si asupra cronometrului. Sau asupra ceasului atunci cand se afla pe sectoarele de legatura, pentru a fi sigur ca echipajul ajunge la timp si fara penalizari in urmatorul parc de asistenta. Si tot copilotul este cel care tine legatura cu echipa pentru a fi sigur ca totul decurge conform planului.

Deseori, copilotul directioneaza presiunea asupra sa, astfel incat pilotul sa se poata concentra doar asupra pilotajului. O gandire rapida din partea copilotului poate rezolva problemele minore inainte ca acestea sa declanseze momente de criza. Este o activitate mai putin spectaculoasa, dar care nu-l va deranja niciodata pe copilotul care isi respecta blazonul.

Meseria de copilot presupune evitarea greselilor! Din aceasta cauza, copilotii accepta ca sansa lor cea mai mare de a se face cunoscuti este atunci cand comit o greseala. Iar aceasta poate avea un impact pe care multi dintre cei care citesc aceste randuri nici macar nu si-l pot imagina. “Esti primul invinuit pentru o greseala si ultimul felicitat pentru victorie,” spune o vorba veche din folclorul raliurilor. Atunci cand vezi ca diferentele au ajuns de ordinul secundelor iti dai seama ca in afara unui pilot talentat mai ai nevoie si de un copilot capabil sa-l sustina. Undeva, candva, se spunea ca un copilot este doar un sac de nisip care ingreuneaza masina. Si pentru ca imi place ideea de sac, am sa va spun ca – astazi – un navigator bun face cat un sac de aur. S-au dus vremurile in care singura sa grija era pontajul la ora ideala.

Dovada cea mai clara a nivelului la care s-a ajuns vine din inima. Cea care ajunge la peste 160 de batai pe minut atat in cazul pilotului cat si in cel al copilotului. Vorbim asadar si despre latura atletica a meseriei. Si asta in conditiile in care nu faci altceva decat sa “stai” ore intregi in scaun, indiferent ca afara ploua sau este soare, ca te afli pe un drum asfaltat sau lasi in urma ta un nor de praf, intr-o simfonie a cailor putere acompaniata sau nu de bolovanii care lovesc podeaua masinii. Forma fizica si agilitatea mentala sunt primordiale in aceste situatii.

Una peste alta, meseria de copilot presupune dedicatie totala pentru o recompensa mai putin evidenta. Pilotul este cel care culege roadele victoriei si – in majoritatea cazurilor – este platit incomparabil mai bine. In cel mai bun caz, copilotul este remarcat atunci cand a facut o greseala. Din fericire, toate frustrarile dispar la sosire, atunci cand pilotul si copilotul isi dau mana si trec la desfacerea sticlelor de sampanie. Si – INTOTDEAUNA – sunt doua sticle. Una pentru pilot si una pentru copilot. Ceea ce inseamna ca n-a uitat chiar toata lumea de eroii din scaunul fierbinte.

Comunicat fras.ro 

Recomandari pentru tine!